la şcoală

la şcoală

  • WpView
    Reads 141
  • WpVote
    Votes 50
  • WpPart
    Parts 4
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Wed, Mar 23, 2016
După prima poveste pe care am scris-o, e posibil să mă percepeți ca fiind genul acela de fată care are fantezii cu proful de sport şi apucă băieții de fund. Nu vă contrazic, probabil că aşa ar fi fost dacă proful meu de sport nu ar fi arătat ca Bernard sau dacă aş fi întâlnit fundul pe care să consider că se merită să pun mâna. Aici vă voi scrie întâmplări şi replici amuzante pe care le-am oferit sau le voi oferi profesorilor. RESPECT✋ pentru elevii cărora nu le e frică de o notă mică şi se simt liberi să spună ce le trece prin minte. ÎNTOTDEAUNA VOI SUSȚINE CREATIVITATEA
All Rights Reserved
#78
amuzant
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Între foc și durere
  • Unde se termină frica
  • Cât poți da până nu mai rămâne nimic?
  • Ardem în tăcere
  • SHORT  FayeYoko
  • Opposite poles - FINALIZATĂ
  • Resuscitând Wattpadul
  • °Taekook Ver° After the Apocalypse, I Was Saved by My Ex-Boyfriend
  • Povești Erotice

Damon Raines Durerea nu mi-a fost niciodată străină. N-a dispărut, n-a slăbit - doar a învățat să tacă odată cu mine. Am purtat-o ca pe o a doua piele, ca pe o armură crăpată, dar imposibil de spart. Raven Morphy m-a distrus în momentul în care a decis că viața mea nu valorează nimic. M-a frânt, m-a făcut să mă îndoiesc de cine sunt, și m-a transformat într-o umbră a celei care eram odinioară. Dar din cenușă se nasc cei mai periculoși monștri. Nu vreau iertare. Nu mai caut alinare. Am promis că o voi face să simtă - nu doar durerea, ci frica, vina, iadul. Nu până la capăt. Doar suficient cât să o rup, așa cum m-a rupt și ea pe mine. Raven Morphy Nu mi-am propus să-l distrug. Dar am făcut-o. Am știut că atunci când am rostit cuvintele acelea, ceva în el s-a rupt. Ceva ce nu mai pot repara. Damon Raines nu era genul de bărbat care iartă. Era genul de bărbat care tace, dispare... și se întoarce ca să-ți sfâșie sufletul cu propria vină. Și totuși, chiar și acum, când îl privesc devenind un străin cu ochi de gheață și voce de moarte, o parte din mine încă îl caută. Încă îl iubește. Încă îl vrea. Dar iubirea nu-l mai îmblânzește. Iubirea îl înfurie. Și știu că, mai devreme sau mai târziu, Damon Raines va reveni pentru ceea ce i-am luat. Nu ca să recupereze. Ci ca să mă distrugă... așa cum doar el poate.

More details
WpActionLinkContent Guidelines