scrisori de iubire ( poetica )

poezii

O inimă prinsă între două lumi - între liniștea sacră a cerului și zbuciumul iubirii pământești. Un suflet care nu aparține pe deplin nici uneia, pentru că este menit să fie punte între sacru și omenesc.

Poemul „Stelele" ne aduce aproape de misterul nopții, punând întrebarea dacă stelele gândesc sau se bucură pur și simplu. Ele sunt prezentate ca veghetoare blânde, pline de povești și speranțe, care luminează și iubesc în tăcere.

O candelă arde în tăcere, purtând lumina bunicii dincolo de timp - o flacără vie în inima copilului de altădată. 🕯️💫

O chemare spre libertate și vis, acolo unde sufletul aleargă alături de caii luminii.

Menges Florin

O poezie romantică despre iubire și dor, învăluită în ceața dimineții, care protejează și amplifică trăirile tainice ale inimii, lăsând cititorului senzația de liniște, mister și emoție pură.

Viaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hotărât să mă destăinui Apusului prin niște mărturisiri profunde, vorbind cu Soarele înainte să dispară și râzând cu Luna când își găsește locul pe cer înaintea mea. Fiecare emoție apare când se înserează, de aceea vorbesc cu Apusul prin niște versuri rupte din inimă și cuvinte pictate cu sufletul. Doar ce fac, este să mă descarc Soarelui care mă părăsește și Lunii ce apare, împreună cu natura ce-mi e prietenă, dar care adoarme, la fel ca şi sentimentele mele moarte! Din cauza timpului, sufletul meu neînțeles se refugiază în versuri dedicate corpurilor cerești sau chiar elementelor spirituale.

Un poem delicat despre iubirile care nu au apucat să fie trăite, dar care rămân vii în suflet, purtând dorul și speranța într-un dans tăcut al emoțiilor și visării.