Prea trist... - poveste de dragoste adevarata

Un zambet a fost suficient... pt a-l iubi... lumina ochilor lui mi-a orbit sufletul, vorbele spuse imi sunt si acum tiparite in minte.. fiecare cuvant, fiecare soapta.. vocea lui... o voce suava, gingasa ce ma alina mereu... stateam ore-n sir si discutam... discutam orice, despre soare si luna, despre moarte si viata, despre vreme, despre noi... despre lumea mea sau lumea lui... nu m-a atins niciodata, cu toate k am impresia uneori k pe obraz ii simt parfumul... e departe de mine.. mult prea departe, l-am cunoscut pe net, cand privirele ni s-au intalnit am simtit amandoi ceva puternic.... cred k jumatate de ora ne-am privit fara sa ne scriem macar un cuvant.... of... ce ochi, ce buze, ce om.... un inger... ce cobora in fiecare noapte in visele mele si-n fiecare zi era acolo, in lumea lui, ma astepta..... nu-mi cerea nimic... doar imi oferea, ma facea sa zambesc chiar si atunci cand credeam k e totul pierdut... stia sa-mi stearga lacrimile fara sa ma atinga.... stia sa-mi vorbeasca fara