Condeier al copilăriei

„Aici, în întunecimea în care zac, cuvintele mi se risipesc sub peniţă, iar foaia îmi rămâne goală şi neînsufleţită. Aşteaptă ca cerneala să îi dăruiască viaţă, să îi ofere un scop. Poate mă asemăn cu hârtia - de ani întregi, am fost în căutarea unei pasiuni care să mă anime, să îmi facă spiritul să scânteieze. Şi, întocmai ca aceasta, nu-mi este cu putinţă să iau un condei în mână şi să umplu rândurile rămase nescrise."