Si sunt momente in care vrei sa renunti la tot, la toti, la toate. Momente in care totul se imbraca intr-un non-sens stralucitor si se pierde in multimea de monotonii umblatoare. Momente in care nici lacrimile, nici zambetele lenese nu mai conteaza. Si totusi, nu renunti. O parte din tine iti cere sa ramai, sa te cuibaresti in bratele unei amintiri calde si sa ramai acolo, hranindu-ti sufletul cu acea serie de clipe unice, magice, irevocabile. Si, pana la urma, ajungi confuz, pierdut prin timpul infinit si spatiul ce se scurge prin cicatricele inimii. Iar cand crezi ca solutia cea mai potrivita este retragerea, apare ea sau el si te face sa iti schimbi total parerea. La mine a fost el. La tine, poate , este o ea. Cert este ca avem un singur motiv comun: dragostea.