Crimele lui Orion

" Privindu-l pe Orion, stând complet nemișcat în mijlocul haosului creat de propriile sale povești, cu hainele grele și ude atârnându-i de corpul slăbănog, cu părul răvășit și lipit de frunte și de față, și cu ochii turbați de furie și tristețe, îmi dau seama că poate m-am înșelat în privința lui.

De când l-am cunoscut, l-am judecat doar în funcție de vorbele celor din jur. Mereu mi-am spus că este un criminal, când l-am privit, însă astăzi, nu pare capabil să rănească niciun fel de ființă.
În loc de un infractor, pare să fie un suflet rătăcit, care și-a pierdut calea, și care se roagă cerului pentru o firimitură de lumină, fiindcă pare să fie îngrozit de întunericul în care este prins.

Orion, cel care stă acum în fața mea, pare mai degrabă un înger exilat pe pământ, torturat de atrocitățile de care noi, oamenii, suntem capabili."