Story cover for Casa Horror by z25247
Casa Horror
  • WpView
    LECTURES 607
  • WpVote
    Votes 31
  • WpPart
    Chapitres 10
  • WpView
    LECTURES 607
  • WpVote
    Votes 31
  • WpPart
    Chapitres 10
Terminé, Publié initialement avr. 24, 2016
În satul meu este o bancă părăsită.Noi copii mergeam acolo pe bancă să stăm.Noi (eu,Nico,Andreea,Nicu și Mari)am intrat în acea casa sa ne dăm mari că nu ne este frică.Intrați in curte se auzi un zgomot și clanța uși  se mișcă.Eu nu m-am speriat și l-am pus pe Mari să aducă o piatră să spargem ușa,deodată se auzi o voce..,,Dacă intrați in casă o să muriți in chinuri".Nicu ca să ne arate că nu se speriea intrat și nu a ascultat sfatul vocii misterioase.Noi am fugit,cât despre Nicu nu am mai auzit despre el.După 3 ani casa a fost investigată de către 4 polițisti.Nicu a fost găsit cu ochi scoși și un cuțit în inimă.Am jurat că nu mai intrăm acolo niciodată.
Tous Droits Réservés
Inscrivez-vous pour ajouter Casa Horror à votre bibliothèque et recevoir les mises à jour
ou
Directives de Contenu
Vous aimerez aussi
Vous aimerez aussi
Slide 1 of 5
Între foc și durere cover
Înainte să te uit cover
Cât poți da până nu mai rămâne nimic? cover
Povești 18+ cover
°Taekook Ver° After the Apocalypse, I Was Saved by My Ex-Boyfriend  cover

Între foc și durere

54 chapitres Terminé

Damon Raines Durerea nu mi-a fost niciodată străină. N-a dispărut, n-a slăbit - doar a învățat să tacă odată cu mine. Am purtat-o ca pe o a doua piele, ca pe o armură crăpată, dar imposibil de spart. Raven Morphy m-a distrus în momentul în care a decis că viața mea nu valorează nimic. M-a frânt, m-a făcut să mă îndoiesc de cine sunt, și m-a transformat într-o umbră a celei care eram odinioară. Dar din cenușă se nasc cei mai periculoși monștri. Nu vreau iertare. Nu mai caut alinare. Am promis că o voi face să simtă - nu doar durerea, ci frica, vina, iadul. Nu până la capăt. Doar suficient cât să o rup, așa cum m-a rupt și ea pe mine. Raven Morphy Nu mi-am propus să-l distrug. Dar am făcut-o. Am știut că atunci când am rostit cuvintele acelea, ceva în el s-a rupt. Ceva ce nu mai pot repara. Damon Raines nu era genul de bărbat care iartă. Era genul de bărbat care tace, dispare... și se întoarce ca să-ți sfâșie sufletul cu propria vină. Și totuși, chiar și acum, când îl privesc devenind un străin cu ochi de gheață și voce de moarte, o parte din mine încă îl caută. Încă îl iubește. Încă îl vrea. Dar iubirea nu-l mai îmblânzește. Iubirea îl înfurie. Și știu că, mai devreme sau mai târziu, Damon Raines va reveni pentru ceea ce i-am luat. Nu ca să recupereze. Ci ca să mă distrugă... așa cum doar el poate.