Blocați în nicăieri

O petală cade. Și apoi alta. Și iarăși încă una. Timpul se scurge, și se scurge și nu se mai oprește.
Iar el? Sau "ea" , așa cum îi spun toți? El continuă să reziste, să își poarte durerea pe umeri și să se târască prin viața sa de toată jena. Cade adânc, se scufundă și nu mai poate ieși din propria sa minte întunecată. Nu mai poate scăpa de gânduri și le lasă să-l mănânce de viu.
Și ea? Ea este doar ea. Nu îi poate vorbi decât printr-un ecran, se ascunde de el, însă totodată îi oferă atenția și înțelegerea după care a tânjit toată viața. Doi necunoscuți, două ecrane paralele și o mesagerie. El, un copil chinuit de priviri și îmbâcsit de insecuritați și ea, o introvertită cu suflet naiv. Ce poate ieși din asta?