Un nebun cu ochii-nchiși

***
Îmi ești în minte de când te-am întâlnit, nu ai plecat nici măcar pentru o clipă. Ai ales să umpli lumea mea de tine și totuși, să stai departe. Ai ales să mă lași în iadul meu, să sper, să-mi cânt dorința, să mă lupt cu mine și să urlu, să nu mă audă nimeni.
Tu, cel care cânta viața și toate împlinirile ei.
Tu, cel care închina frumuseții și libertății imn de slavă.
Tu, cel care-mi părea-i atât de pur și însemnat, lipsit de ură și răutate, acum bântui inima mea ca un păcat nestins, lovind cu pumnii în ce a mai rămas de-al meu, din tine.
Îmi vine atât de greu să-mi las mintea să zboare-n altă parte. De-aș putea, aș face-un pod, un drum până la tine, doar să te văd pentru o clipă, doar să-mi pun brațele pe lângă trupul tău, să te am aproape, să-ți simt fața cu ochii-nchiși, să-mi amintesc de tine, ș-apoi să plec.