Nebunia e suprema poezie

nebunia este momentul in care discernamantul se joaca cu omul, iar ratiunea ingenuncheaza in fata unei instinctualitati alterate, menita sa infrumuseteze sobrietatea patetica a omului constient in inconstienta. imaginea unui alienat mintal, in chinurile propriei sale minti este mai profunda si mai coplesitoare decat cea a unui biet sclav, in deplina intelegere cu restorile sale mentale stagnante si putrezinde, uzate prin nefolosinta.
nebunul nu face altceva decat sa ironizeze viata si boala si mai ales sa faca o existenta din maladie. nebunia e o poezie a haosului, maniera acestuia de a privi asupra omului. orice dementa e o scuza de a trai, o sansa pe care moartea insasi i-o ofera pt a-si alege dupa voie sfarsitul; SE LASA CREATA de el insusi: momente rare in care universul face concesii omului.