Fetiţa din fereastră

Eagen Conn nu era idealul părintesc, dat fiind că nu avea niciun copil, deşi voia unul, dar nici nu găsise vreo femeie care să îi satisfacă condiţiile legate de tot ce înseamnă supremaţia cuvântului "femeie".

Într-o oarecare zi, o zi în care se grăbea spre locul său de muncă, trecuse pe lângă orfelinatul ce se afla lângă el. Era sigur că soarta îl făcuse vecin cu acel loc plin de copii zglobii şi gălăgioşi, pentru a-i arăta că avea nevoie de ei. Văzu la o fereastră murdară şi veche o fetiţă ce îl urmărea atentă cu privirea. Timpul nu îi dădu voie să se întrebe ce e cu ea.

A doua zi, se întâmplă exact la fel, iar Eagen nu se putu opri pentru a afla de ce acea fetiţă se uita atât de atent la el.

Veni şi a treia zi, în care Eagen se grăbi pentru a putea să o vadă din nou pe acea fetiţă, de care prinse drag inconştient. Avusese timp chiar să intre în orfelinat.

- Ai venit să mă iei acasă? întrebă fetiţa cu ochi stăruitori.

- Nu, rosti el reticent.

- Atunci de ce mai eşti aici? fetiţa vorbi plină de ură, după care se întoarse şi plecă.