Păcatele din Rai

Ce linstita-i noaptea, si câta frica-n ea, ador lumina lunii, ce intra in perdea. Chiar de e prea neagra, ramân doar eu cu mine, si mii de gânduri-n vise ma duc zburând la tine. Magic se impleteste intunericul in lumina, imi intra si in rai si n-are nicio vina. Nu-mi place negrul negru, nici albul prea curat, nu-mi place cer senin, dar nici înorat. Iubesc aurul din răsărit si sângeriu apus, urăsc ca sunt aici si tu nici n-ai ajuns!