Suflet imbatranit....

Indiferent ce a fost am mers mai departe
Si nu mint cand spun , le am vazut pe toate
Am lasat in spate oameni , amintiri cu carul
Persoane care n pahar isi lasau amarul
Pe toata lumea am ranit
Si doar cu ura m am hranit
Sufletul parca mi a imbratranit
Si parca simt, sfarsitul mi a venit
Ma simt ca un prizonier in mizerie
Singur ,in celula fara nici o cheie.
Despresia mi a fost cea mai buna prietena
In carca am dus cea mai puternica migrena.
Usor usor imi deschideam ochii
Si ma rugam de la zi la zi sa prind zorii
Uite ma cum trag si trag pana o sa ma lase muschii
Realitatea ma distruge , plin in jur de bestii.
Strazile pline de multimi
De persoane dar de oameni, pustii.

Si o sa treaca mult timp
De la anotimp la anotimp
Pana cand ma vei intelege
Si poate roadele le vei culege.