Ştia că nu e uşor să îţi revi în totalitate după o traumă. Dar ea... din păcate, nu era o excepţie. La vârsta de patru ani comise o mică greşeală, fiind inconştientă de urmările ei. Părinţii ei fuseseră închişi după gratii pentru asta, iar ea fusese lăsată pe mâna mătuşii sale neglijente. Toate o copleşiseră, iar ea găsi singura cale de a supravieţui - doar murind. „Sunt complet normală!" Nu. Era departe de a fi normală. Asistăm la o decădere proprie, fără a fi nevoie de cineva care să ne împingă de la spate. Asistăm la autodistrugerea psihicului. Asistăm la... umanitate. @ Toate drepturile rezervate 2016Todos los derechos reservados
1 parte