Se spune că pădurile pot ascunde multe secrete. Cât timp am fost mică, nu am văzut pădurile decât o grupare de foarte mulţi copaci înalţi ce par că acoperă cerul şi îţi oferă o stare de linişte. Nu am fost niciodată într-o pădure, sau probabil am fost iar eu nu îmi amintesc, însă nu am crezut niciodată că viaţa adevărată pe care de abia o începusem avea să se schimbe aici. Am cunoscut fiinţe umane şi demoni pe care dacă mintea mea de copil le-ar fii imaginat, s-ar fii pierdut, dar habar nu am avut că am ajuns printre ei, şi cel mai important, ca ei. Nici eu nu îmi dau seama cum s-a întâmplat asta, însă pot spune că sentimentele ca iubirea, ura, fericirea, tristeţea, furia, frica şi mândria s-au multiplicat de când sunt aşa, mai ales prima, şi nici în ziua de azi sufletul nu mă lasă să am regrete.