Dincolo de întuneric: Obscuritate.

Prolog. Meredith.

Meredith. Un nume nici pe departe la fel de deosebit ca şi posesoarea sa, dar cu o însemnătate la fel de mare. Pe semnificaţia lui, "un conducător înnăscut", era un nume ieşit din comun pentru plaiurile Transilvaniei. Ea îl purta cu mândrie, aşa cum muritorii de rând o priveau pe ea. Pe lângă dragul şi respectul care i-l purtau, în ochii lor se citea însă şi o vagă precauţie, legată de aspectul ei, mult prea strălucitor şi fără cusur. O comparau cu uşurinţă cu un înger căzut, o superbitate de fată, fără să facă câtuşi de puţin analogia asupra adevăratei sale naturi.

1910. Al zecelea an de cand frumoasa Meredith domnea cu făgăduinţă peste Sinedriu şi toţi semenii ei. Al zecelea an die cand verişoara ei, Evangeline, se stabilise în Transilvania, la Castelul Huniazilor, pentru a o ajuta să guverneze. Al zecelea an de cand existenţa ei i-ar fi părut anostă şi fără sens fără băiatul care i-a trezit toate simţurile la viaţă doar dintr-o privire, iubitul ei, Rowan. Însă, ultimul an în care a bucurat lumea cu gingăşia ei. Ultimul an în care a domnit.
Anul în care Meredith a încetat cu ferocitate să mai existe.