Bărbatul perfect

Dragele mele,în toate momentele din viața noastră ne-am imaginat acel bărbat perfect...să ne imaginăm puțin,un bărbat pe gustul nostru și să aibă toate calitățile posibile...
DAR NU ! Acel bărbat nu este cel pe care îl visăm,este cel care ne face să ne simțim fericite,împlinite,când doar îl vezi să simții mii de fluturi în stomac,să simți că lumea e cea mai perfectă atunci când îl ții de mână,când îl săruți să-ți dai seama că el este..el este bărbatul perfect pentru tine..
Ei bine și eu am avut parte de un așa bărbat,să începem cu începutul..
Era o zi cam urâtă de primăvara,ca în orice altă zi,mă pregăteam să merg la serviciu,m-am trezit,repede m-am îmbrăcat,mi-am luat o fustă mulată cu jambiere negre,neobosita cămasă și nu în ultimul rând pantofii,minunații mei pantofi..
Mă grăbeam că deja întârziasem mult la lucru,aveam de dus niște dosare,foarte grele,să fiu sinceră. Grăbindu-mă,tot în grabă am luat cafeaua și așteptam un taxi pe care deja în chemasem cu cateva minute în urmă..înainte de a veni,un „prieten" vechi de-al meu,parcase fix lângă mine,întrebându-mă dacă îi fac plăcerea de-al însoți în drumul lui,care prin uimire,era fix unde voiam eu să ajung.Puțin uimită de revederea foarte curândă cu el,pentru că nu îl mai văzusem de ani buni,am rămas în ploaie uitându-mă la el. Era un bărbat înalt,bine făcut,îmbrăcat mereu la patru ace,bine parfumat tot timpul,plăcerea de a sta lângă el e foarte mare și pentru al dori tot mai mult cu atât timp cât îl petreceai cu el. Până la urmă,el coborâse din mașină,deschizându-mi portiera,pentru a nu răci...dacă mai stăteam acolo,sunt sigură că mă aștepta o răceală pe cinste.
El repede îmi dăduse haina lui și asta m-a făcut să îmi aduc aminte de toate clipele petrecute împreună,momente frumoase...începusem deja să povestim în timp ce ne apropiam tot mai mult de locul meu de munc