Stoicismul Crestin este o lucrare de formare spirituala si psihica ce propune un nou cadru de intelegere a vietii interioare, prin asemanarea si intercalarea principiilor stoice antice cu dogma crestina. Pornind de la marile figuri ale stoicismului (Zenon din Citium, Seneca si Marcus Aurelius) cartea exploreaza cautarea universala a virtutii, a linistii sufletesti si a cumpatarii, aratand ca aceste idealuri nu sunt straine crestinismului, ci isi gasesc implinirea deplina in relatia omului cu Dumnezeu. Conceptul central al lucrarii este distinctia si totodata unirea dintre Logos si Theos: Logosul stoic, ca ratiune ordonatoare a universului, este inteles nu ca o entitate autonoma, ci ca o manifestare a lui Dumnezeu Creatorul. Astfel, ordinea cosmica nu este rezultatul intamplarii, ci expresia vointei divine care a creat mai intai existenta, pentru ca apoi sa o oranduiasca. Cartea propune o lectura comparativa intre apatheia stoica si smerenia crestina, vazute ca stari de eliberare interioara de patimi, de hedonism si de tirania placerii egoiste. Prin aceasta paralela, stoicismul este prezentat ca o filosofie morala valoroasa, dar incompleta fara dimensiunea harului si a iubirii jertfelnice crestine. Stoicismul Crestin se adreseaza celor care cauta echilibru, disciplina interioara si sens, oferind un drum de dezvoltare personala care imbina ratiunea cu credinta, forta caracterului cu iubirea, si linistea mintii cu mantuirea sufletului.