Pierduti printre ruine

Pierduti printre ruine

  • WpView
    Reads 91
  • WpVote
    Stimmen 12
  • WpPart
    Teile 1
WpMetadataReadLaufend
WpMetadataNoticeZuletzt aktualisiert Do., Mai 26, 2016
WpInfo
Belletristik
Action und Thriller
Secolul 25. Un secol dominat de tehnologie, un secol unde concepte precum "ieșit in parc", "ieșit la cafenea", "mall" sau "liceu" sunt practic inexistente. Un secol unde majoritatea populației, in special tinerii, își petrec timpul liber in casă, pe telefoane, tablete și laptop-uri. Dar atunci când un grup de adolescenți, cuprinși de curiozitate, pornesc într-o expediție prin pădure, aceștia vor descoperi că uneori lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Ei descoperă un oraș antic, un oraș ce odată era populat, in prezent fiind o ruină. Începând să-l exploreze, vor afla repede că lumea nu a fost dintotdeauna ceea pe care o știu ei in prezent. Ii mulțumesc Alexandrei ( C-A-M15 pe wattpad ) pentru copertă, chiar este super ♥ Si sper să vă placă, lectură plăcută!
Alle Rechte vorbehalten
Werde Teil der größten Geschichtenerzähler-CommunityErhalte personalisierte Geschichtenempfehlungen, speichere deine Favoriten in deiner Bibliothek und kommentiere und stimme ab, um deine Community zu vergrößern.
Illustration

Vielleicht gefällt dir auch

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • A House of Second Chances
  • You are mine//J.JK//
  • El Silencio de Madrid
  • Elin
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

Mehr Details
WpActionLinkInhaltsrichtlinien