Story cover for Ecoul amintirilor by IrenaAlecsandra
Ecoul amintirilor
  • WpView
    Reads 2,393
  • WpVote
    Votes 183
  • WpPart
    Parts 7
  • WpHistory
    Time 1h 12m
  • WpView
    Reads 2,393
  • WpVote
    Votes 183
  • WpPart
    Parts 7
  • WpHistory
    Time 1h 12m
Ongoing, First published Jun 15, 2016
Avem cu toţii propriile maşini ale timpului. Unele ne poartă înapoi, şi le numim amintiri. Altele ne duc înainte, şi le numim vise.
  Eu nu am ştiut niciodată unde să îmi păstrez amintirile, pentru că mi-a fost frică să nu îmi fie furate, la fel cum mi-au fost furate hainele, speranţele, încrederea, banii şi chiar persoanele apropiate cu care am construit amintirile.
  Nu am putut să mă identific pe mine în trecut pentru că aceea nu eram eu, nu am putut să zâmbesc atunci când am vorbit despre trecut pentru că zâmbetele mele au rămas acolo, nu am putut nici măcar să plâng pentru că nu mai aveam lacrimi.
  Astfel s-a născut o lungă poveste prin intermediul căreia m-am cunoscut pe mine şi ceva mai mult de atât.
  
  #Grup Oficial pe facebook - Link în descrierea profilului meu wattpad.
  Ⓒ 2015-2016 Irenne Darks. All rights reserved.
  
  ✖28.06.2016✖
All Rights Reserved
Sign up to add Ecoul amintirilor to your library and receive updates
or
#202mister
Content Guidelines
You may also like
You may also like
Slide 1 of 9
PROFESORUL MEU 😍🔥🫦 [🔞] cover
It's painful 🇷🇴 cover
Untitled Dream cover
Kenrad/ Praf de minciuni cover
Sub lumina regatelor rivale cover
MORIR NO ES LA SOLUCIÓN  [COMPLETA] cover
Măcar o șansă cover
Floarea de Lotus [+16] cover
Demon with feelings cover

PROFESORUL MEU 😍🔥🫦 [🔞]

33 parts Complete

PROFESORUL MEU Volumul 1 Prolog Toate erau ofticate. Nu doar pentru că domnul Neacșu, bătrânul profesor de istorie, se pensionase brusc, ci pentru că în locul lui apăruse... el. Dragoș Marinescu. Noul profesor de istorie. Și, colac peste pupăză, și noul director adjunct. 27 de ani, costum slim fit, umeri lați, trăsături tăioase de parcă ar fi fost sculptate. Barba tunsă la linie. Părul pieptănat perfect. Și mușchi... mușchi pe care îi ghiceai ușor sub cămașă, mai ales când ridica mâneca să scrie la tablă. Nu-i de mirare că aproape fiecare fată din liceu se fâstâcea când intra în clasă. Zâmbete subtile, roșu în obraji, șoapte stinse și... fuste tot mai scurte. Dar ea - Ioana - era singura care părea imună. Stătea mereu în banca din spate, cu ochii în manual și pixul mișcându-se rapid. Nu ridica privirea decât când i se părea că spune ceva greșit. Atunci, îl corecta. În fața clasei. Direct. Cu o urmă de sarcasm în colțul buzelor. Era obraznică și prea deșteaptă pentru gustul lui. Sau... cel puțin asta și-a spus Dragoș în primele două săptămâni. Dar adevărul? Adevărul e că îl intriga. Mai mult decât voia să recunoască. Fetele îl doreau. El o dorea... pe ea. Și, din păcate pentru amândoi, avea să se întâmple🔞