Ecoul amintirilor

Ecoul amintirilor

  • WpView
    Letture 2,397
  • WpVote
    Voti 183
  • WpPart
    Parti 7
WpMetadataReadIn corso1h 12m
WpMetadataNoticeUltima pubblicazione sab, lug 1, 2017
WpInfo
Narrativa
Fantasy
Avem cu toţii propriile maşini ale timpului. Unele ne poartă înapoi, şi le numim amintiri. Altele ne duc înainte, şi le numim vise. Eu nu am ştiut niciodată unde să îmi păstrez amintirile, pentru că mi-a fost frică să nu îmi fie furate, la fel cum mi-au fost furate hainele, speranţele, încrederea, banii şi chiar persoanele apropiate cu care am construit amintirile. Nu am putut să mă identific pe mine în trecut pentru că aceea nu eram eu, nu am putut să zâmbesc atunci când am vorbit despre trecut pentru că zâmbetele mele au rămas acolo, nu am putut nici măcar să plâng pentru că nu mai aveam lacrimi. Astfel s-a născut o lungă poveste prin intermediul căreia m-am cunoscut pe mine şi ceva mai mult de atât. #Grup Oficial pe facebook - Link în descrierea profilului meu wattpad. Ⓒ 2015-2016 Irenne Darks. All rights reserved. ✖28.06.2016✖
Tutti i diritti riservati
#21
trecut
WpChevronRight
Entra a far parte della più grande comunità di narrativa al mondoFatti consigliare le migliori storie da leggere, salva le tue preferite nella tua Biblioteca, commenta e vota per essere ancora più parte della comunità.
Illustration

Potrebbe anche piacerti

  • PROFESORUL MEU 😍🔥🫦 [🔞]
  • Untitled Dream
  • MORIR NO ES LA SOLUCIÓN  [COMPLETA]
  • Floarea de Lotus [+16]
  • Sebelum rumah itu jadi
  • Demon with feelings
  • Poveşti înlănţuite
  • Sub lumina regatelor rivale

PROFESORUL MEU Volumul 1 Prolog Toate erau ofticate. Nu doar pentru că domnul Neacșu, bătrânul profesor de istorie, se pensionase brusc, ci pentru că în locul lui apăruse... el. Dragoș Marinescu. Noul profesor de istorie. Și, colac peste pupăză, și noul director adjunct. 27 de ani, costum slim fit, umeri lați, trăsături tăioase de parcă ar fi fost sculptate. Barba tunsă la linie. Părul pieptănat perfect. Și mușchi... mușchi pe care îi ghiceai ușor sub cămașă, mai ales când ridica mâneca să scrie la tablă. Nu-i de mirare că aproape fiecare fată din liceu se fâstâcea când intra în clasă. Zâmbete subtile, roșu în obraji, șoapte stinse și... fuste tot mai scurte. Dar ea - Ioana - era singura care părea imună. Stătea mereu în banca din spate, cu ochii în manual și pixul mișcându-se rapid. Nu ridica privirea decât când i se părea că spune ceva greșit. Atunci, îl corecta. În fața clasei. Direct. Cu o urmă de sarcasm în colțul buzelor. Era obraznică și prea deșteaptă pentru gustul lui. Sau... cel puțin asta și-a spus Dragoș în primele două săptămâni. Dar adevărul? Adevărul e că îl intriga. Mai mult decât voia să recunoască. Fetele îl doreau. El o dorea... pe ea. Și, din păcate pentru amândoi, avea să se întâmple🔞

Più dettagli
WpActionLinkLinee guida sui contenuti