We've updated our Content Guidelines.
Review the latest guidelines to keep sharing stories safely.
Umbrele Trecutului

Umbrele Trecutului

  • WpView
    Reads 4
  • WpVote
    Votes 0
  • WpPart
    Parts 1
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Mon, Jun 20, 2016
WpInfo
Fiction
Action and Thriller
Eavy, o fata de 16 ani are o viata obisnuita pana la un moment dat cand, necazurile incep sa o urmareasca. Parintii ei se certau mereu,colegii nu era prea amabili cu ea. Nimeni nu mai avea incredere in ea din cauza unui zvon spus de fosta ei prietena,Flara. Ea fuge de acasa lasand un bilet de adio parintilor ei care nu o intelegeau deloc. In calatoria sa intalneste un baiat de 16 ca ea de care se indragosteste. Dar in schimb ea nu stia ca el este defapt un demon al intunericului. Cu toate acestea insa reuseste sa isi duca la bun sfarsit toate problemele si neintelegerile din trecut.
All Rights Reserved
#17
iubite
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • El Silencio de Madrid
  • You are mine//J.JK//
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • Elin
  • A House of Second Chances

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines