Jurnalul nejustificat

Si totuși...ce poți face când ești într-o asemenea situație? Adica, toate persoanele care au fost prezente în viata ta se datorau a fi niște jeguri ordinare, oameni care nu merita nici măcar o privire din partea ta. Oameni răi, jegoși și nesimțiți, care chiar dacă tu le-ai arătat de fiecare data respect și admirație, te-au dat afara ca pe un gunoi. Era și normal sa te dea afara după o anumita perioada de timp, dacă erau șefii tai. Dar nu...asta era familia ta. Singura persoana în care ai avut încredere. Bineînțeles, sunt bogați de dau pe-afara, și te pot înlocui. Nu contezi prea mult. Dar ei contau pentru tine, destul încât sa le faci toate mofturile de fraieri obosiți. Asa ca..ce ai de făcut? Sa plângi și sa îți distrugi moralul? NU!
Pleci departe, încercând sa uiți de creaturile acelea. Ti se rupe; pleci doar cu pachetul de țigări în buzunar și cu bricheta în mana, cu dorința de a te răzbuna, sau cu dorința de a da totul uitării. Dar dacă te îndrăgostești oare vei putea uita? Nu-i cert. Si cu toate astea, cerul se prăbușește în capul tău. Ai un cucui. Dar iei un paduden și trece. Ce mai contează? Oricum nu-ți mai pasa, oricum nu te mai interesa, deci totul a dispărut. Acum contează doar trei lucruri: tu, sufletul tău și...tu, din nou.