Menges Florin

Un poem despre identitate, lumină și recunoaștere. Despre o femeie care nu cere minuni, dar le poartă în tăcere. Despre dorul care nu arde, ci luminează și despre cuvintele care își găsesc, în sfârșit, casa.

Reflecția „Iubirea care dăinuie" surprinde o scenă intimă și tandră între doi bătrânei, simbol al unei iubiri care transcende timpul și zgomotul lumii. Prin gesturi simple și pline de răbdare, textul transmite un mesaj profund despre esența dragostei adevărate - prezența și liniștea alături de cel drag, un exemplu blând pentru inimile tinere ce caută să înțeleagă sensul iubirii durabile.

Prin această carte vreau să împărtășesc cu voi versurile scrise la miezul nopții și nu numai. Poate că nu sunt cele mai reușite poezii ,dar fac parte din mine ,din progresul meu. Nevoia de a compune orice , de la poezii, la versuri pentru melodii pe care nu le-am citit vreodată cuiva , apare cel mai des când sunt tristă sau obosită:)) sau foarte fericită în unele cazuri. Vreau să-i mulțumesc enorm de mult prietenei mele @k-pop_loversss pentru minunata copertă 😭❤️ INTRAȚI URGENT ȘI PE CONTUL EI PENTRU CĂ ARE NIȘTE CĂRȚI EXTRAORDINARE ,CARE MERITĂ CITITE!!! Sper să vă placă,cel puțin într-o oarecare măsură poeziile mele !🤍 Cartea va conține un număr de 50 de poezii.

Un poem care însoțește pașii unei zile în care lumina blândă a dimineții mângâie sufletul, iar în mijlocul zbuciumului și nedreptăților lumii rămâne vie speranța și dorința de a schimba ceva spre bine. O călătorie prin natură, agitație și liniștea apusului, ce ne amintește că fiecare zi este o nouă șansă.

poezie

„Zborul" este un poem despre libertate și curaj, despre dorința de a scăpa de greutățile lumii și de a fi liber în suflet. Cu un ton cald și plin de speranță, poezia ne poartă într-un zbor delicat, în care sufletul se deschide către lumină și pace.

Când ai plecat, ai fărâmițat în urma ta frunzele toamnei, ai strivit sub bocanci florile primăverii, ai pătat cu sânge zăpada iernii, și ai secat roua verii. Spune-mi tu, ce trebuie să fac pentru a aduce anotimpurile la viață? Cum să întorc clepsidra în favoarea mea, când nisipul curge în sens invers, inundându-mi mintea cu amintiri sfâșietoare? Plouă, dar nu mai țin minte a cui era ploaia; a toamnei, sau a ta? Toate drepturile îmi aparțin mie, D. Alexia Oana 2017.

În odaia poetului plouă cu vise, iar cuvintele dorm lângă o lampă obosită. Pe masă, hârtia tresare ușor, ca o inimă ce așteaptă să fie citită.

Poezie