"-Sebastian, prietenul meu, se pare că nu ne-am putut părăsi. Sufletele noastre au fost legate, le-a fost scris să rămână împreună. Te-am iubit şi te-am urât atâţia ani, dar ai fost o parte din mine. O parte din mine fără de care nu aş fi ajuns până aici. După atâta timp, am reuşit să-ţi vorbesc faţă în faţă, să-ţi mulţumesc pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine, pentru că m-ai ales pe mine. După toate prin care am trecut, suntem separaţi pentru prima oară cu adevărat. Iar acum mă simt...moartă...fără tine. Fata păşi sfios spre entitatea pe care o cunoştea atât de bine, dar pe care nu reuşi să o vadă până atunci. Cu un zâmbet mic, întinse mâna spre băiatul care stătea în fața ei, privind-o, la rândul său, cu fericire. Fără a mai sta pe gânduri, fata sări în braţele acestuia, izbucnind în lacrimi. -Te rog, nu mă părăsi."All Rights Reserved
1 part