Declarat pierdută (1)

Renè era pierdută în propria-i ființă, întreaga sa ființă fiind concepută din amintiri. Amintiri oribile pe care le vedea, le resimțea. Tresărea, respira, dar era deja pierdută. Pierdută în propriile gânduri, pierdută în adâncul oceanului, aruncată într-un colț al minții ce nu îi permitea să iasă la suprafața. Era prinsă în lanțuri de sentimente, de gândirea macabră, chinuită de cele întâmplate. Simțea că se sufocă. Atât de pierdută într-o mulțime de oameni. Declarat pierdută
pe vecie.

Jace Lockwood era băiatul despre care părinții au averitazat-o, era băiatul rău care i-ar fi putut frânge inima, cu toate astea era singura persoana ce ar fi putut să o salveze. Însă propriile trăiri sunt mai presus decât orice atingere. O atingere caldă, un sărut firav, o iubire adevărată aproape nesimțite. Însă ce se întâmplă atunci când trecutul este atât de greu de ascuns? Nu îl poți uita, nu poți fugi și nici nu poți da timpul înapoi. Recunoașterea adevărului nu putea fi nicicând mai rău. Cu toate acestea, Jace era minciuna, dar Noah Jenkins adevărul, iar adevărul mereu va ieși la suprafață.

Ca să nu te îneci sub apă, trebuie să îți ții respirația. Poate că cele 3 respirații scurte nu au fost deajuns pentru a supraviețui.

toate drepturile rezervate / all rights reserved to qmercury