Te Iubesc

Bandaje pentru sufletele nefericite cărora le place să se cufunde în nopțile întunecate

Aceasta este o nouă colecție de poezii despre tot ce rămâne nespus. Despre iubiri care nu s-au terminat, ci doar s-au stins încet. Despre oameni care au trecut, dar au lăsat urme adânci. Despre timp, despre lumină și despre liniștea care spune mai mult decât orice voce. Fiecare poem e o clipă suspendată. Fiecare clipă ascunde o poveste. Iar fiecare poveste încearcă să spună ceea ce nu s-a spus la timp.

„În liniștea gândurilor" este o călătorie poetică prin universul interior al sufletului, unde emoțiile se nasc și se transformă în reflecții profunde asupra vieții, iubirii, durerii, speranței, familiei etc. Acest ciclu vorbește despre zbuciumul tăcut al inimii, despre momentele când gândurile devin ecouri în tăcere, dar și despre puterea de a găsi lumină în cele mai întunecate clipe. Poeziile aduc în prim-plan fragilitatea umană și curajul de a continua, invitând cititorul să-și asculte propria liniște și să se regăsească în rostirea sinceră a trăirilor.

Un drum prin inimă și minte. Un monolog al inimii și al sufletului, o confesiune despre iubire, viață, căutări și pierderi. Despre curaj și vulnerabilitate, despre liniște și furtuni, despre cum rămâi întreg atunci când viața îți cere bucăți din tine. Dincolo de reflecții, această carte este o colecție de povești desprinse din viața de zi cu zi. Un amestec de întâmplări, paradoxuri și trăiri în care măștile cad, iar adevărul rămâne gol-goluț. Sunt fragmente decupate din realitatea noastră comună, momente banale și sentimente colective care ne unesc sau ne despart, scrise pentru a pune o oglindă în fața lumii. O călătorie prin întrebări fără răspuns, prin dorințe și regrete, prin clipe care ne schimbă și oameni care ne marchează. Pentru cei care știu că nu există un singur adevăr, ci milioane de feluri în care putem iubi, cădea și renaște... acestea sunt doar câteva Fragmente din noi.

Cuvinte transformate în cicatrici și metafore pictate pe hârtie. Aceasta nu este doar o carte de poezii. Este un adăpost pentru sufletele care simt prea mult într-o lume care simte prea puțin. Ai simțit vreodată că un străin îți cunoaște secretele?Lasă-ți masca la intrare și răsfoiește. Fiecare vers de aici este o bucată dintr-un puzzle pe care te invit să îl rezolvăm împreună. Tu în ce poezie o să te regăsești astăzi?

Un mic loc unde îmi pot depozita micile mele scenarii, fie ele amuzante, triste, originale sau doar existente.

Poeme, invenții și năluci

Las durerea sa-mi arda amintirile, Cu ochii goi, ignor toate privirile. E greu sa te pierzi pe tine, dar cu timpul, Te resemnezi, si iti afli verdictul.

Ce sunt metastazele mele? Sunt orice, de la ultimul ticăit de ceas atunci când mă lepăd de vechea mea piele, până la gândurile pe care le am înainte de somn, sau impulsul de a mă pune la masă pentru a crea. Metastazele mele fac parte din mine la fel de mult cât fac eu parte din ele, a devenit mult prea greu să stabilim o linie exactă, o delimitare. Metastazele mele sunt modul în care self-ul meu prezent și-a vărsat sufletul pe hârtie și a sângerat cerneală, pentru ca self-ul următor să aibă ce învăța.

Întunericul mă arde, Îmi sfârâie arterele în piele. Organismul se duce de râpă... Printre nori însângerați Îmi fac veacul...plină de alcool; Ard mocnit. Lichidul maroniu curge-n vene... Mă-nec în veninoase gânduri, În abis îmi petrec eterna existență.