Dumnezeu - RegisOzmund - Wattpad

Story cover for Dumnezeu by RegisOzmund

Dumnezeu

LECTURAS 20
Votos 1
Partes 1

LECTURAS 20
Votos 1
Partes 1

dumnezeu lucifer

Ba, deci, am aproximativ un an de cand am pus lucrarea "Cine estie Lucifer?" pe Wattpad.
Multi (multi pe dracu, ultima data cand m-am uitat erau vreo 2-3) voiau sa pun partea a II-a... 
Asa ca, dupa multe ganduri de genu': "Sterge, ba, lucrarea aia de c*c*t!" sau "Scrie si tu acolo 2-3 randuri, ca sa te lase astia in pace!", am pus, in sfarsit partea a II-a, numita "Cine este Dumnezeu?".
-------------------------------------------------------------------------
Daca pentru "Cine este Lucifer?" m-am inspirat din cateva melodii, mi-am propus ca aceasta piesa sa fie ceva mai originala!Todos los derechos reservados

dumnezeu lucifer

Tabla de contenidos

Cine este Dumnezeu?
mié, ago 24, 2016

1 parte

Cine este Dumnezeu?
mié, ago 24, 2016

Regístrate para añadir Dumnezeu a tu biblioteca y recibir actualizaciones

O

Pautas de Contenido

Quizás también te guste

M-a lăsat la ușa spitalului.... de carmendanielab

M-a lăsat la ușa spitalului În dimineața aceea nu era nimic spectaculos. Cer gri. Aer rece. O oprire scurtă în fața spitalului. Soțul meu a oprit mașina, a privit înainte și a spus: - Sună-mă dacă e ceva. Atât. Am coborât singură. Ușa s-a închis. Mașina a plecat. Nu m-am uitat după ea. Mă dusesem pentru un pansament. O procedură de rutină. Așa îmi spuneam. Când a intrat în salon, doctorul George nu s-a uitat prima dată la picior. S-a uitat la mine. - Vă simțiți bine? Întrebarea m-a iritat. Femeile ca mine nu au timp să nu se simtă bine. - Da, sigur. M-a privit câteva secunde prea lungi. Apoi a spus calm: - Nu arătați bine deloc. Aș vrea să vă internăm. Internare. Eu aveam copii acasă. Aveam lucruri de făcut. Nu puteam „să mă internez". Dar când am încercat să mă ridic de pe scaun, mi s-au înmuiat genunchii. Am rămas. A doua zi a intrat în salon fără să bată. Nu era calm. - Analizele sunt foarte proaste. Dacă mai stăteați două zile acasă... S-a oprit. - Corpul dumneavoastră este intoxicat. Rinichii cedează. Vorbesc cu nefrologul. Sper să nu ajungem la dializă. Dializă. Cuvântul acela nu suna ca un tratament. Suna ca o condamnare. Nu îmi amintesc tot din luna aceea. Perfuzii. Frisoane. Tavan alb. Vocea lui George discutând pe hol cu alți medici. M-a ținut pe secția lui, deși problema mea depășea chirurgia plastică. Vorbea non-stop cu specialiști. Ajusta tratamente. Se lupta. Nu știu dacă era doar un medic bun. Sau dacă Dumnezeu mi-a trimis un om exact la timp. Apoi m-au dus în sala de operație. Când m-am trezit, am știut că nu mai e doar o infecție. Piciorul se agrava. Iar degetul mic devenise o decizie pentru viitorul apropiat. Am înțeles atunci ceva simplu: Nu toate morțile vin cu sicriu. Unele vin încet. În perfuzii. Și uneori, singura diferență dintre viață și moarte este un om care refuză să te lase.

Satanismul! de BloodScene

Sper ca esti persoana potrivita care doreste s-a deschida aceasta carte. Stiu ca in interiorul tau,doresti sa o deschizi si aa vezi ce contine. Deschide-o..........savureaza fiecare pagina........delecteaza-te cu magie si ritualuri......

Arhitectura unei inimi frânte de alessiareed3

„Acasă" ar trebui să fie un sanctuar. Pentru ea, este o scenă de teatru unde joacă rolul celui mai invizibil personaj. Într-o casă plină de ecourile tăcerii, Alessia învață că cea mai dureroasă formă de abandon nu este plecarea, ci prezența goală de afecțiune. Sub același acoperiș, tatăl ei a devenit un străin care privește prin ea, iar sora ei o tratează ca pe un simplu zgomot de fundal, o piedică în calea propriului univers. Când toate greșelile și tensiunile familiei încep să i se spargă în cap, armura construită cu atâta trudă se sfărâmă. În urma furtunii de lacrimi, nu mai rămâne însă fragilitatea, ci o transformare neașteptată. Privirea i se schimbă, devenind un ocean gol - o întindere de apă statică și rece, unde durerea celorlalți nu mai poate ajunge la mal. Arhitectura unei inimi frânte este o poveste brutal de sinceră despre limita rezilienței umane și despre momentul în care alegi să nu mai fii „cel care îndură". Este călătoria unei suflet care, după ce a fost transformat în „nimeni", decide să își reconstruiască identitatea din cenușa propriei suferințe. O lectură obligatorie pentru oricine a simțit vreodată că este un străin în propria familie și a trebuit să învețe singur cum să respire sub apă.

Secția de psihiatrie de Fuckadeedoo

Prezentul are nevoie de trecut ca să își asigure viitorul, iar trecutul te-a adus la "Secția de psihiatrie". 09.12.2017 -> #4 spirituale 24.03.2018 -> #9 spirituale 16.06.2018 -> #2 spirituale

Dezvoltare Personala de scriitoare_

Despre psihologie si dezvoltare personala.

IOSIF PERIADE - CITATE volumul 2 de IosifPeriade9

Citate de Iosif Periade volumul 2

Universul fara El de MaDyMaDa9

"Spunem ca oamenii sunt importanți în viața noastră și ne lăsăm păcăliți de 'bunătatea' lor. Dar oare am putea vedea adevărul ?"

Încă nu știu ce titlu îi voi pune.... de AlaynaLC

Se spune că drumul spre Divinitate este unul solitar, dar Isadora a învățat că, uneori, Dumnezeu îți trimite un om care să-ți țină felinarul atunci când poteca devine prea întunecată. Alistar nu a fost doar un simplu trecător în viața ei. A fost răspunsul la întrebările pe care nu avea curajul să le rostească cu voce tare. Într-o lume care o învăța să se bazeze doar pe ea, El a învățat-o să își ridice privirea spre Cer. Nu prin predici rigide, ci prin felul în care privea lumea, prin răbdarea din vocea lui și prin lumina care părea să-l însoțească chiar și în cele mai grele momente. Aceasta nu este doar o poveste despre credință. Este povestea pașilor ei ezitanți către regăsire, ghidați de cineva care a văzut în ea mai mult decât vedea ea însăși. Este despre El - îndrumătorul ei, ancora ei și cel care i-a arătat că, indiferent cât de departe a rătăcit, brațele Tatălui sunt întotdeauna deschise.

I'm lucky ,or not ?! de EliseBronte1

☆Your heart's too big for your body☆ (Inima ta este prea mare pentru corpul tău.)

Seduction de Maasim2

taboo, romance, infidelity, erotica, lgbt+ and straight relationships

Quizás también te guste

Slide 1 of 10

M-a lăsat la ușa spitalului.... cover

Satanismul! cover

Arhitectura unei inimi frânte cover

Secția de psihiatrie cover

Dezvoltare Personala cover

IOSIF PERIADE - CITATE volumul 2 cover

Universul fara El cover

Încă nu știu ce titlu îi voi pune.... cover

I'm lucky ,or not ?! cover

Seduction cover

M-a lăsat la ușa spitalului....

M-a lăsat la ușa spitalului În dimineața aceea nu era nimic spectaculos. Cer gri. Aer rece. O oprire scurtă în fața spitalului. Soțul meu a oprit mașina, a privit înainte și a spus: - Sună-mă dacă e ceva. Atât. Am coborât singură. Ușa s-a închis. Mașina a plecat. Nu m-am uitat după ea. Mă dusesem pentru un pansament. O procedură de rutină. Așa îmi spuneam. Când a intrat în salon, doctorul George nu s-a uitat prima dată la picior. S-a uitat la mine. - Vă simțiți bine? Întrebarea m-a iritat. Femeile ca mine nu au timp să nu se simtă bine. - Da, sigur. M-a privit câteva secunde prea lungi. Apoi a spus calm: - Nu arătați bine deloc. Aș vrea să vă internăm. Internare. Eu aveam copii acasă. Aveam lucruri de făcut. Nu puteam „să mă internez". Dar când am încercat să mă ridic de pe scaun, mi s-au înmuiat genunchii. Am rămas. A doua zi a intrat în salon fără să bată. Nu era calm. - Analizele sunt foarte proaste. Dacă mai stăteați două zile acasă... S-a oprit. - Corpul dumneavoastră este intoxicat. Rinichii cedează. Vorbesc cu nefrologul. Sper să nu ajungem la dializă. Dializă. Cuvântul acela nu suna ca un tratament. Suna ca o condamnare. Nu îmi amintesc tot din luna aceea. Perfuzii. Frisoane. Tavan alb. Vocea lui George discutând pe hol cu alți medici. M-a ținut pe secția lui, deși problema mea depășea chirurgia plastică. Vorbea non-stop cu specialiști. Ajusta tratamente. Se lupta. Nu știu dacă era doar un medic bun. Sau dacă Dumnezeu mi-a trimis un om exact la timp. Apoi m-au dus în sala de operație. Când m-am trezit, am știut că nu mai e doar o infecție. Piciorul se agrava. Iar degetul mic devenise o decizie pentru viitorul apropiat. Am înțeles atunci ceva simplu: Nu toate morțile vin cu sicriu. Unele vin încet. În perfuzii. Și uneori, singura diferență dintre viață și moarte este un om care refuză să te lase.