Story cover for Moartea Respira by LauraStefana
Moartea Respira
  • WpView
    Reads 2,094
  • WpVote
    Votes 111
  • WpPart
    Parts 13
  • WpView
    Reads 2,094
  • WpVote
    Votes 111
  • WpPart
    Parts 13
Complete, First published Aug 02, 2016
O carte unde spun o poveste imensa in parti mai mici,cateodata se leaga cateodata nu...Un fel de monologuri si poezii care au acelasi scop dar continut diferit...Sper sa va placa ceea ce scriu cand simt cum 'Moartea Respira'!
All Rights Reserved
Sign up to add Moartea Respira to your library and receive updates
or
#29spirituale
Content Guidelines
You may also like
M-a lăsat la ușa spitalului.... by carmendanielab
2 parts Ongoing
M-a lăsat la ușa spitalului În dimineața aceea nu era nimic spectaculos. Cer gri. Aer rece. O oprire scurtă în fața spitalului. Soțul meu a oprit mașina, a privit înainte și a spus: - Sună-mă dacă e ceva. Atât. Am coborât singură. Ușa s-a închis. Mașina a plecat. Nu m-am uitat după ea. Mă dusesem pentru un pansament. O procedură de rutină. Așa îmi spuneam. Când a intrat în salon, doctorul George nu s-a uitat prima dată la picior. S-a uitat la mine. - Vă simțiți bine? Întrebarea m-a iritat. Femeile ca mine nu au timp să nu se simtă bine. - Da, sigur. M-a privit câteva secunde prea lungi. Apoi a spus calm: - Nu arătați bine deloc. Aș vrea să vă internăm. Internare. Eu aveam copii acasă. Aveam lucruri de făcut. Nu puteam „să mă internez". Dar când am încercat să mă ridic de pe scaun, mi s-au înmuiat genunchii. Am rămas. A doua zi a intrat în salon fără să bată. Nu era calm. - Analizele sunt foarte proaste. Dacă mai stăteați două zile acasă... S-a oprit. - Corpul dumneavoastră este intoxicat. Rinichii cedează. Vorbesc cu nefrologul. Sper să nu ajungem la dializă. Dializă. Cuvântul acela nu suna ca un tratament. Suna ca o condamnare. Nu îmi amintesc tot din luna aceea. Perfuzii. Frisoane. Tavan alb. Vocea lui George discutând pe hol cu alți medici. M-a ținut pe secția lui, deși problema mea depășea chirurgia plastică. Vorbea non-stop cu specialiști. Ajusta tratamente. Se lupta. Nu știu dacă era doar un medic bun. Sau dacă Dumnezeu mi-a trimis un om exact la timp. Apoi m-au dus în sala de operație. Când m-am trezit, am știut că nu mai e doar o infecție. Piciorul se agrava. Iar degetul mic devenise o decizie pentru viitorul apropiat. Am înțeles atunci ceva simplu: Nu toate morțile vin cu sicriu. Unele vin încet. În perfuzii. Și uneori, singura diferență dintre viață și moarte este un om care refuză să te lase.
You may also like
Slide 1 of 10
Cunoaște-ți zodia cover
DOI cover
Înger Și Demon cover
Încă nu știu ce titlu îi voi pune.... cover
Seduction cover
Explorări cover
M-a lăsat la ușa spitalului.... cover
Legatura spirituala cover
Fata Diavolului (1) cover
Arhitectura unei inimi frânte cover

Cunoaște-ți zodia

109 parts Ongoing

Nu spun nimic căci vă las pe voi să descoperiți! 😘💯