Așteptând să mă repar

Poate că a fost o pedeapsă. Poate că nu a fost.
Poate că Samantha nu merita asta, dar atunci însemna că nici Cage nu o făcea.
Sau poate că într-o viață anterioară au făcut ceva rău, amândoi, poate că ar fi trebuit să se întâlnească atunci, dar nu au făcut-o, poate că ar fi trebuit să îndeplinească ceva într-o viață anterioară, dar nici nu s-au întâlnit.
S-au săturat amândoi, se afundă într-un dans inventat pentru a scăpa de jocurile vieții, dar în loc să cadă mai mult, poate că există o portiță.
Dacă lui Cage i-a ajuns, înseamnă că Sam abia de mai suportă.
„Suntem prieteni", îi repetă el. Și de când au început să fie prieteni, de când au început să își îmbrățișeze amintirile, au știut că nu are cum să fie altcumva decât bine.
Și totuși, jurnalul s-a pierdut. Și timpul nu e un joc pe care să-l reiei când personajul moare.

Such pretty things
you said to me-
Unbutton me
some more.
For I am yours
to take tonight
upon this forest floor.
Let's make a bed
in autumn leaves,
and leave
no leaf unturned.
Beneath these trees
please teach me,
please-
To learn
a love
unlearned.
~ Michael Faudet