Poate că a fost o pedeapsă. Poate că nu a fost. Poate că Samantha nu merita asta, dar atunci însemna că nici Cage nu o făcea. Sau poate că într-o viață anterioară au făcut ceva rău, amândoi, poate că ar fi trebuit să se întâlnească atunci, dar nu au făcut-o, poate că ar fi trebuit să îndeplinească ceva într-o viață anterioară, dar nici nu s-au întâlnit. S-au săturat amândoi, se afundă într-un dans inventat pentru a scăpa de jocurile vieții, dar în loc să cadă mai mult, poate că există o portiță. Dacă lui Cage i-a ajuns, înseamnă că Sam abia de mai suportă. „Suntem prieteni", îi repetă el. Și de când au început să fie prieteni, de când au început să își îmbrățișeze amintirile, au știut că nu are cum să fie altcumva decât bine. Și totuși, jurnalul s-a pierdut. Și timpul nu e un joc pe care să-l reiei când personajul moare. Such pretty things you said to me- Unbutton me some more. For I am yours to take tonight upon this forest floor. Let's make a bed in autumn leaves, and leave no leaf unturned. Beneath these trees please teach me, please- To learn a love unlearned. ~ Michael Faudet