Story cover for That's a promise by Memphoniac
That's a promise
  • WpView
    Reads 388,000
  • WpVote
    Votes 15,151
  • WpPart
    Parts 28
  • WpView
    Reads 388,000
  • WpVote
    Votes 15,151
  • WpPart
    Parts 28
Ongoing, First published Sep 02, 2013
❝ Sam zâmbi sincer şi se întoarse către prietenul ei cel mai bun, întinzându-i felia ei de tort.
― Asta e o promisiune, spuse micuţa dându-i să muşte.
― E o promisiune. Afirmă Daniel întinzându-i la rândul lui o bucată de tort. ❝

Uneori, iubirea adevărată se naşte din cea infantilă.
Se cunosc de când erau mici, au facut o promisiune, dar destinul s-a pus în calea lor. Distanţa i-a despărţit pentru prea mult timp, însă se întâlnesc din nou. Pură coincidenţă sau destin?

El, un bărbat de succes, puternic, dorit de orice femeie, căruia îi place să îşi trăiască viaţa.

Ea, o tânără cu un scop precis pe care vrea să îl ducă până la capăt cu orice preţ.

El îşi încearcă norocul cu ea, dar realizează  că este diferită de celelalte fete din patul lui. Nu îi cade uşor în plasă, ceea ce îl intrigă şi mai mult. Comportamentul ei, felul în care îl priveşte, îl fac să îşi dorească să o cunosca mai mult.
Săruturi furate, atingeri pătimaşe şi o dorinţă de nestăpânit.
Scânteia dintre ei se reaprinde, dar umbrele trecutului îşi fac loc în viaţa lor.
Va fi fericirea celor doi imposibilă sau vor face ceva pentru a-şi ţine promisiunea?

©YonelaYone 2015. Toate drepturile rezervate
All Rights Reserved
Sign up to add That's a promise to your library and receive updates
or
#81fiction
Content Guidelines
You may also like
Jocul Puterii by itfeelslikedenise
13 parts Ongoing
—„Și acum ce ai de gând, Vivian? O să te întorci la el cu amprentele mele încă pe întreg trupul tău?” vocea lui coboară lent, ca un curent fierbinte ce se strecoară sub pielea mea. —„O să te arunci în brațele lui, când fiecare fibră din tine arde să fie atinsă de mine?” Cuvintele lui nu mă ating — mă străpung. Acolo unde nu vreau să recunosc că pot fi rănită. Acolo unde mă tem să simt. Un tremur îmi scapă înainte să am timp să mă încordez. Corpul mă trădează, fără să ceară permisiunea minții. Inspir adânc, disperată după ordine, după margini clare, după orice urmă de distanță. —„Te urăsc,” reușesc să scot printre dinți, dar vocea mi se rupe fix acolo unde nu trebuia. Zâmbetul lui abia se mișcă. —„Minți, dottoressa…” murmură, fiecare silabă curgând lent, încălzindu-mi pielea. —„Și știi că minți.” Face un singur pas. Unul. Și e de-ajuns ca aerul să se aprindă între noi. —„Ești a mea. Și vrei atingerea mea mai mult decât vrei să respiri. La naiba… iubești să fii a mea!” vocea lui este o șoaptă aspră, aproape un oftat încins. Inima îmi bate atât de tare încât sunt convinsă că o poate auzi. Mă retrag instinctiv — o ultimă tentativă disperată de a-mi salva aparențele, dacă nu libertatea. —„Nu sunt a ta, Damian! Nu am fost niciodată a ta!” Dar el vine și mai aproape, suficient cât să simt căldura lui ca o mână invizibilă pe gâtul meu. Spațiul dintre noi dispare până devine un singur punct, o singură respirație împărțită. —„Nu-ți stă bine să minți…” vibrația cuvintelor lui mă fac să tresar. —„Și știi ce e mai rău?” Încă un pas și respirația lui îmi atinge tâmpla, gâtul, mintea — tot ce ar trebui să rămână neatins. —„Că doar o singură atingere… acolo unde numai eu am ajuns, te poate face să-ți amintești cine te face să tremuri.” Nu mă atinge. Nu întinde nicio mână. Dar simt totul — excitarea, așteptarea, lupta dintre dorință și control. —„Și atunci, Vivian…” șoptește, cu o certitudine care mă dezarmează. —„O să-ți fie imposibil să mai negi adevărul.”
Aimee: Soldați În Războiul Iubirii by -Adinaa-Paun-
65 parts Complete
" Povestea noastră a început cu stângul. Nu a fost dragoste la prima vedere și nici nu am fost fericiți de la început. Dar când am reușit să îi dărâm zidurile din jurul inimii, am gustat un strop din savoarea fericirii. Și poate ar fi fost de ajuns dacă nu aș fi plătit atât de scump și cu lacrimi atât de amare pentru ea. " Diagnosticată la naștere cu o malformație congenitală la inimă, Aimee nu a avut o copilărie tocmai ușoară, depinzând în totalitate de medicamente și restricții medicale. În pofida stăruințelor medicilor și a regimului strict, la vârsta de 18 ani starea ei s-a agravat, viață atârnându-i de un fir de ață slab în așteptarea unui transplant de inimă. Imediat după acesta a început să aibă niște vise stranii cu o voce și o siluetă de fată blondă ce striga după ajutor neîncetat, proiectând-o în locuri necunoscute încă de ea. Când vocea a început să apară și în realitate, pașii i-au fost îndrumați către locurile din vis în care avea să-l cunoască pe El. El își ridicase în jurul inimii ziduri atât de groase încât uitase de mult timp că nu au fost întotdeauna acolo. Va putea oare inima caldă a Aimeei să topească zidurile de piatră din jurul lui? Copertă realizată de @harlsdenver. Mulțumesc din suflet ❤ #8 - INIMĂ - 09.01.2021 #4 - INIMĂ - 15.01.2021 #2 - INIMĂ - 25.01.2021 #1 - INIMĂ - 28.01.2021 #21 - DRAMĂ - 03.03.2021 #42 - IUBIRE - 04.03.2021 #1 - IUBIRE - 20.06.2021
You may also like
Slide 1 of 10
Jocul Puterii cover
Golanul (+18) cover
Izuku Midoriya:The Hazardous Hero cover
Aimee: Soldați În Războiul Iubirii cover
Mafioată fără intenție•••(FINALIZATĂ)•••  cover
Skipper II  cover
PREJUDECĂŢI (II) cover
Vicii Primare cover
Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri cover
EVA cover

Jocul Puterii

13 parts Ongoing

—„Și acum ce ai de gând, Vivian? O să te întorci la el cu amprentele mele încă pe întreg trupul tău?” vocea lui coboară lent, ca un curent fierbinte ce se strecoară sub pielea mea. —„O să te arunci în brațele lui, când fiecare fibră din tine arde să fie atinsă de mine?” Cuvintele lui nu mă ating — mă străpung. Acolo unde nu vreau să recunosc că pot fi rănită. Acolo unde mă tem să simt. Un tremur îmi scapă înainte să am timp să mă încordez. Corpul mă trădează, fără să ceară permisiunea minții. Inspir adânc, disperată după ordine, după margini clare, după orice urmă de distanță. —„Te urăsc,” reușesc să scot printre dinți, dar vocea mi se rupe fix acolo unde nu trebuia. Zâmbetul lui abia se mișcă. —„Minți, dottoressa…” murmură, fiecare silabă curgând lent, încălzindu-mi pielea. —„Și știi că minți.” Face un singur pas. Unul. Și e de-ajuns ca aerul să se aprindă între noi. —„Ești a mea. Și vrei atingerea mea mai mult decât vrei să respiri. La naiba… iubești să fii a mea!” vocea lui este o șoaptă aspră, aproape un oftat încins. Inima îmi bate atât de tare încât sunt convinsă că o poate auzi. Mă retrag instinctiv — o ultimă tentativă disperată de a-mi salva aparențele, dacă nu libertatea. —„Nu sunt a ta, Damian! Nu am fost niciodată a ta!” Dar el vine și mai aproape, suficient cât să simt căldura lui ca o mână invizibilă pe gâtul meu. Spațiul dintre noi dispare până devine un singur punct, o singură respirație împărțită. —„Nu-ți stă bine să minți…” vibrația cuvintelor lui mă fac să tresar. —„Și știi ce e mai rău?” Încă un pas și respirația lui îmi atinge tâmpla, gâtul, mintea — tot ce ar trebui să rămână neatins. —„Că doar o singură atingere… acolo unde numai eu am ajuns, te poate face să-ți amintești cine te face să tremuri.” Nu mă atinge. Nu întinde nicio mână. Dar simt totul — excitarea, așteptarea, lupta dintre dorință și control. —„Și atunci, Vivian…” șoptește, cu o certitudine care mă dezarmează. —„O să-ți fie imposibil să mai negi adevărul.”