Lumina nestiuta a lunii,regina misterioasa a noptii,o adiere blanda peste ochii mei insetati de iubire...
Versurile,mici farâmaturi rupte bucata cu bucata din suflet,imi canta durerea,
Si intunericul abisului fara sfarsit...
Imi deschid inima,gandurile spre a va impartasi focul sperantei care dainuie si arde in trupul meu.
Viseaza!Fii copil,chiar daca chipul te insala,zambeste,chiar de buzele-ti sunt ferecate de atatea lacrimi si vorbe crude,traieste,chiar de spiritul tau colinda in nestire prin agonia umanitatii...
Caci visele,mii de dorinte ce se inalta catre bolta impanzita de stele,sunt tot ce ne-au ramas...
Aceasta este o colecție de poezii despre tot ce rămâne nespus.
Despre iubiri care au fost prea mult.
Despre oameni care au fost prea puțin.
Despre timp, flori, stele și tăceri care apasă.
Fiecare poem e o noapte.
Fiecare noapte are o întrebare.
Și fiecare întrebare caută un răspuns care nu vine.