Era luni dimineață mă trezisem sa am duc la școală. Acolo l-am văzut pe el. Un băiat drăguț și deștept. Eu vroiam sa pic în clasa cu el ca poate aveam vreo șansă (minte de copil) .Visul mi se împlise Am picat cu el în clasa ,eram în al nouălea cer. A doua zi am vorbit cu el: Eu:Buna,ma numea Bianca. Tu cum te numesti ? Nu mi-a răspuns am crezut ca nu a auzit.Mergem în fiecare zi cu el la școală și înapoi. Vorbea chiar ne-am tinut de mana am crezut ca ma place. Seara am aflat ca este împreună cu o fata Corina de la vară mea din clasa. Au trecut 6 luni și eu nu se despartise. Am zis ca nu mi am nicio șansă. Eu am ieșit cu fetele a trecut și el și mă chemat pana la locul în care ne-am obisnuit sa ne spunem secretele. El:Bianca m-am despărțit de Corina nu mai tu ma poti ajuta cu asta .Vrei ?? El era disperat eu în adâncul meu fericit,am plecat de acolo.Într-o zi veneam de al școală. Eu l-am întrebat : Ma placi?Eu te plac. Am tinut asta mereu în mine sper sa zici ca și tu simți la fel. El:Nu te plac,si nici nu te-am placut vreodata. Atunci lumea mea se sfârșit. M-am încuiat în casă timp de 3 luni, mama era îngrijorat, am fost la spital am făcut terapie, dar încă nu pot uita ce mi-a spus el.