Fata în flăcări

Totul începuse cu un drum cu maşina. Georgiana vedea clădiri distruse, cu pereți deteriorați şi doborâți. Urmau câmpurile arse şi triste, răspândind frica şi groaza în sufletul fetei. Era speriată de imaginile apocaliptice pe care le vedea, nu înțelegea.

"-Mamă, tu le vezi? "
"-Ce să văd?"
"-Casele distruse, câmpurile în flăcări."
"- Nu, scumpo! Ce imaginație bogata ai!"
"-Dar eu le văd!"

Asta era doar începutul, urmară casele din apropierea locuinței ei, ce luau foc la prima privire pe care le-o arunca. Când ajunse la şcoală, colegii ei nu mai erau, erau doar schelete cu numele lor scris pe frunțile albe şi osoase. Nu mai înțelegea nimic. Paginile caietelor luau foc la prima atingere. Numai casa şi familia ei nu erau atinse de focul acela. Înnebunea? În ultima vreme nu statea prea bine cu nervii, doar oare asta era? Erau nervii sau o putere ciudată?