Rămasă orfană încă din copilărie, Éclat Bernard este trimisă în Anglia pentru a fi crescută de bunica ei, Contesa de Suffolk, şi pentru a restaura numele familiei Perrers, una dintre cele mai vechi si nobile familii ale Londrei.
Născut şi educat în nemiloasa armată siberiană, Alexei Kerenski soseşte pentru prima dată în recea şi mohorâta Anglie pentru a-şi vizita un vechi camarad de pe câmpul de luptă, dar şi pentru a-şi primi moştenirea de la o rudă îndepărtată.
Nimic nu pare să perturbe liniştea din Regatul Reginei Victoria, dar destinul are alte planuri...
În curând, cei doi străini vor descoperi că nu sunt atât de diferiţi pe cât credeau, ajungând prinşi în tăvălugul schimbărilor din Rusia Imperialistă, între intrigile familiei regale, şi propriile secrete.
Vor fi speranţa şi dorinţa de a descoperi dragostea suficient de puternice pentru a le da curajul şi puterea de a continua?
" Când crezi în iubire, n-ai ce să ceri. Trebuie doar să o faci! "
-Lev Tolstoi-
Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el.
- Alexa!
Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina.
"Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute.
"Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?"
- Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi!
Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima.
Nu aveam sa accepta asta!
Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal!
In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece.
Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista.
- Ești a mea, pricepi?
Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.