Dansul era singurul meu viitor. Nu stiam sa fac altceva. Mai bine zis, nu imi placea. Dar acum, nu am ce altceva sa fac. Totul s-a petrecut prea repede. Mai intai, mi-am uitat sandalele de concurs acasa. Dupa, nu aveam protectii la tocuri. Am ajuns pe scena. Am inceput sa dansez. Toate bune si frumoase. In finala, am repetat coregrafia pe care o facusem de atatea ori in ziua respectiva. Pas, pas, roata, pas, pas, piruieta joasa. Dupa totul s-a intamplat cu incetinitorul. Mai intai, un toc rupt. Dupa, glezna. Dupa abulanta. Dupa spital. Dupa verdictul: "Fara activitate fizica sporita" Si uite asa s-a dus cariera mea de dansatoare...