Some heartbreak doesn't come all at once. It comes again... when you're already down.

„Șoaptele vântului" surprinde vocea nevăzută a naturii, care adună doruri, așteptări și promisiuni nerostite. Vântul devine un mesager tainic între iarnă și primăvară, între trecut și ceea ce urmează, amintindu-ne că totul este în mișcare și că schimbarea vine mereu în șoaptă, nu în zgomot.

Un portret liric , văzut cu ochii sufletului, care aduce în cuvinte iubire, frumusețe și darul de a dărui necondiționat. Un poem care sădește în inimă pace și recunoștință pentru lumina simplă și autentică ce izvorăște din ființa ei.

Un poem despre paradoxul iubirii și urii - două forțe care se contopesc și se resping într-un dans intens și dureros. O meditație poetică asupra fragilității și puterii relațiilor umane, unde lumina și întunericul se ating la o distanță de un pas.

Un poem despre identitate, lumină și recunoaștere. Despre o femeie care nu cere minuni, dar le poartă în tăcere. Despre dorul care nu arde, ci luminează și despre cuvintele care își găsesc, în sfârșit, casa.

Când ai plecat, ai fărâmițat în urma ta frunzele toamnei, ai strivit sub bocanci florile primăverii, ai pătat cu sânge zăpada iernii, și ai secat roua verii. Spune-mi tu, ce trebuie să fac pentru a aduce anotimpurile la viață? Cum să întorc clepsidra în favoarea mea, când nisipul curge în sens invers, inundându-mi mintea cu amintiri sfâșietoare? Plouă, dar nu mai țin minte a cui era ploaia; a toamnei, sau a ta? Toate drepturile îmi aparțin mie, D. Alexia Oana 2017.

Eseuri, argumente, concluzii , descriere la toate operele sale

Un poem ce surprinde magia iernii ca un vis alb, plin de liniște și povești vechi, unde sufletul se regăsește în tăcerea fulgilor ce dansează.

poezii

În odaia poetului plouă cu vise, iar cuvintele dorm lângă o lampă obosită. Pe masă, hârtia tresare ușor, ca o inimă ce așteaptă să fie citită.