Fără ritm și rimă, doar emoție vie. © 2025 Dav Alexandra

Acest mini volum a fost conceput iniţial ca modalitate să-mi exprim diversele mele emoții prin versuri într-o perioadă dificilă a adolesecenţei mele. O parte din aceste poezii au fost scrise între 2011-2012, când eram eu însămi adolescentă, iar o parte le-am scris aproape zece ani mai târziu. Acum sper ca acestea să inspire alţi adolescenți în această etapă mai delicată a tranziţiei lor de la copilărie la vârsta adultă.

Copertă creată de @-steluta În această carte vreau să vă prezint câteva scrisori ale Sultanei Hürrem, dintre cele câteva care au fost păstrate până astăzi. Sper să vă placă! @Notă: nu îmi asum drepturile de autor pentru textele prezentate. Acestea sunt preluate de pe diverse site-uri și din cartea ,,Süleyman Magnificul și Sultana Hürrem: Dragoste și Moarte la Istanbul", de Erhan Afyoncu.

Într-o lume în care iubirea și pierderea dansează într-un echilibru fragil, „ Lacrima timpului"este o colecție de poezii ce explorează cele mai profunde trăiri umane-dragostea care arde, absența care sfâșie, dorul care nu se stinge niciodată. Versurile din această carte sunt o confesiune a inimii, o călătorie prin melancolie, speranță și regrete, unde fiecare cuvânt devine o amprentă pe suflet. Fiecare poezie este un memento al efemerității, o fărâmă de amintire, un strigăt mut către trecut. Cititorul va simți cum iubirea se transformă în abis, cum tăcerea devine o prezență copleșitoare, iar pierderea-un profesor nemilos al vieții. Însă, dincolo de suferință, există și o lumină difuză, o speranță fragilă că din ruinele unui vis spulberat poate înflori ceva nou. „Lacrima timpului" este mai mult decât o colecție de poezii; este o oglindă a sufletului rănit, un testament al iubirilor care au fost și nu vor mai fi. O carte pentru cei care au simțit dorul, pentru cei care cunosc gustul lacrimilor și pentru cei care încă mai cred că, în ciuda tuturor durerilor, frumusețea poate fi găsită chiar și în cele mai întunecate colțuri ale inimii.

„Fragmente din noi" este un jurnal poetic al destrămărilor și regăsirilor. Un volum care nu oferă răspunsuri, ci lasă întrebările să respire. Aici, cuvintele devin vindecare, iar tăcerile dintre ele - mărturii ale unui suflet care simte prea mult și înțelege prea bine. Fiecare poezie e o fisură prin care se strecoară lumina. Fragmentele adunate în paginile acestui volum sunt bucăți din iubiri pierdute, promisiuni nerostite, gânduri neliniștite și doruri fără nume. Scrisă într-un stil liber, uneori brutal de sincer, poezia devine o formă de supraviețuire. Un refugiu. O oglindă spartă în care ne putem vedea, poate pentru prima oară, așa cum suntem: incompleți, dar adevărați.

Poezii scrise cu inima, despre oameni care pleacă, sentimente care rămân și iubiri care nu se uită. Dacă ai simțit vreodată prea mult, s-ar putea să te regăsești aici.

"Fiecare om poartă în el sufletul unui poet care a murit tânăr." - Sainte-Beuve

„Prin ochii durerii" nu este doar un volum de poezii; este o parte din mine și din realitatea în care trăiesc. Pe măsură ce citiți, veți observa că sunt abordate diferite teme, precum moartea, dragostea neîmplinită și pierderea sinelui. Acesta nu este doar un simplu volum de poezii - aceasta sunt eu și lumea mea mică, în care nimic nu este așa cum ar trebui, dar unde totul este, paradoxal, perfect. Această nuvelă este pentru toate sufletele care nu își pot găsi locul decât în afara propriului univers: faceți-vă auziți prin urletele voastre mute, așa cum și eu mă fac auzită prin al meu!

♡

Întunericul mă arde, Îmi sfârâie arterele în piele. Organismul se duce de râpă... Printre nori însângerați Îmi fac veacul...plină de alcool; Ard mocnit. Lichidul maroniu curge-n vene... Mă-nec în veninoase gânduri, În abis îmi petrec eterna existență.