Help me
  • WpView
    Reads 1,766
  • WpVote
    Votes 460
  • WpPart
    Parts 57
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Sun, Sep 3, 2017
Oare chiar mă cunoști? Poți să vezi lacrimile dincolo de zâmbetul meu fals? Poți să știi câte nopți nu am dormit gândindu-mă că ar fi mai bine să mor? Poți să știi cât sufăr în fiecare zi, pentru că nu sunt așa cum vreți voi să mă vedeți? Ei bine, când vei știi toate astea, atunci vei putea spune că mă cunoști cu adevărat. Până atunci nu te preface că îți pasă de mine. Mai bine lasă-mă singură, îmi e mai bine așa.
All Rights Reserved
#20
singuratate
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Pânză de păianjen
  • Cineva mi-a furat moartea
  • Trandafirul nostru
  • Mesaje anonime
  • Dear Bully
  • 00:00 | Apelul necunoscut
  • Fluturi din cenușă [FINALIZATĂ]
  • Imaginea perfectă de Crăciun
  • I need you (BoyxBoy) ✔
  • It's a lesbian thing

Pânză de păianjen e o poveste scrisă cu cerneală de păcat și tăcere "- Îți dai seama că mă rog să nu apari, și tot ce fac e să te aștept? Că mă uit la tine și mă simt murdar? Că am hainele astea pe mine și nu mai cred nici în ce port, nici în ce predic? Privirea îi coboară rușinată, dar vocea i se frânge. În continuare își menține acel zâmbet sfidător - ispititor, aproape profan - care m-a tulburat din prima zi. M-a făcut să-mi pierd cumpătul, să-mi rătăcesc mintea și să calc în picioare tot ce juruisem în fața altarului. - Mi-e rușine, Ilinca. Mi-e rușine de tine. Pentru că nu pot... să nu te vreau."

More details
WpActionLinkContent Guidelines