Doare

"Nu sunt un suflet frânt, sunt un suflet ce a învățat să treacă peste și să-și lipească singură inima la loc."- un simplu suflet.

Mă rănește atât de mult, mă doare când îl văd.
Nu mă lasă să dorm noaptea, îl visez tot timpul.
Am pierdut multe din cauza lui, dar încă mă gândesc la el.
E ca un drog, știu că mă distruge ușor ușor, dar încă îl "consum".
Am încercat să-l uit, jur, dar este blocat în mintea mea.
Pentru el sunt un nimeni, o are pe ea, o iubeste iar ea îl iubește.
Plâng, plâng și iarăși plâng din cauza lui.
Sufăr, dar zâmbesc ca să nu afle nimeni.
Vreau să țip, dar tac ca să nu mă audă nimeni.
Mulți mă întreabă cum mă simt, spun un "sunt bine" și plec, că să nu observe lacrimile din ochii mei.
Îl urăsc pentru că m-a învățat ce e dragostea cu adevărat.
Am scris tot ce m-a făcut să simt pe o foaie.
Și am denumit totul "sentimentele unei inimi aproape rupte".

Dar.

Încă.

Doare