O voia. Tânjea cu atâta ardoare după fiecare centimetru din corpul ei de parcă ar fi fost cel mai dulce vin roșu din întreaga lume. Dar nu orice vin, ci acea licoare îngerească pe care o descoperise doar el și numai lui i se arătase în întuneric, comparându-l ca pe cel mai frumos colț de Rai. Era atât de pur încât îi era teamă că îl va umple cu veninul său periculos. Dar, disperarea și pofta de a-l gusta, devenise precum un drog esențial de care nu se mai putea lăsa, cu toate că știa că îl va distruge. Lucifer : - De ce stai lângă mine? Ce te face să mă accepți cu toate aceste defecte? De ce ai trecut granița din lumea ta pură și luminoasă în întunericul meu? Angelina : - Cum poți spune una ca asta? Fiecare dintre noi este înzestrat atât cu calități, cât și cu defecte. Când te-am acceptat, atunci te-am luat cu tot cu demonii tăi. Dacă n-ai avea aceste defecte, n-ai mai fi tu...și dacă nu ai fi tu, n-am mai fi noi... - Dacă citiți cartea, nu fiți anonimi, lăsați comentarii sau voturi, să vă cunosc și eu în același timp - 17-09-2016All Rights Reserved
1 part