"─Fereşte-te de mine, cum se feresc şi îngerii de demoni. Continuă să mă urmăreşti şi poate că din îngerul bun care eşti te voi transforma într-un demon monstruos."
Viaţa e un duel constant. Nu, nu un duel tipic între bine şi rău, ci între două poluri opuse.
Ce se poate întâmpla când începi o nouă viaţă, şi încerci să laşi trecului în urmă , să te uiţi doar înainte, păi... nimic, nu?
Doar, noi suntem cei care ne facem propriile destine. Bine, nu şi în cazul de faţă.
Trecului lui Aceline Malakai a fost o lovitură sub centură pentru ea, de aceea singura dorinţă pe care o are e să îşi termine studiile şi să se aşeze la casa ei. Dar, din păcate nu totul e aşa cum e scris în basme. Cel puţin nu când aşa zişi ei pariţi îi lasă o "moştenire" de toată frumuseţea. Am glumit, nu e nici o moştenire, ci o obligaţie. Nimemi nu ar fi crezut că universitatea pe care şi-o alese era... să zicem una mai specială.
Aceline nu doar că va trebui să ducă tradiţia familiei care a dazamagito mai departe, dar va trebui şi să se obişnuiască cu viaţa oameniilor cu standarde mai înalte.
Adică să fim serioşi, nu e atât de uşor să te integrezi printre studenţi îngâmfaţi şi bogaţi, care au totul la picioare, şi să nu mai punem în calcul şi faptul că atunci când suferi de o trauma din copilărie îţi este şi mai greu să te acomdezi cu viaţa de zi cu zi.
Desigur, o viaţă obişnuită de student e un lucru imposibil de realizat. De ce e imposibil? Pentru că Universiatea din Glasgow nu îţi permite să ai o experienţă plictisitoare, mai ales cand figurezi pe lista lor de persoane importante.
Elliot's partner was his whole world, but after Allan's death, his ghost haunts Elliot's dreams. Everyone tells Elliot to move on, but he isn't sure he can.
*****
It's been a year since the love of Elliot's life, Allan, passed away. Everyone thinks he should have recovered after that much time, but Allan still haunts Elliot every night. He struggles to maintain relationships with his family, and despite a coworkers interest he can't summon up the courage to date. Elliot is living for the past, because to live for the present means he'll have to live with a hole in his heart. But the question Elliot has to face chases him through his monotonous days: is mourning Allan with everything he has truly living?
[[word count: 40,000-50,000 words]]