" Știu că dificultatea de a trăi pe lângă mine e periculos de mare. Știu că uneori capul meu nu poate detecta motivul pentru care fac ceea ce fac. Și știu că îți e greu să mă privești în ochi fără să simți ură și să vrei să fugi de lângă mine. Dar, sunt conștient că nu ai mai simțit acest sentiment ciudat în inimă care mi-a acaparat și mie pieptul" răsuflă ușor în fața mea, aburi de căldură atingându-mi chipul. Ochii lui emanau durere. O durere pe care o înțelegeam, îl înțelegeam, mereu am făcut-o. " Nu știu cum să sap în interiorul meu și să-mi sfâșâi sentimentele, nu pot. Ce vom face, Miranda? Sunt... sunt .. " începe dar ceva îl oprește. Îmi caută ochii în încăperea întunecată, iar când îi prinde în acel dans hipnotic continuă. " Sunt speriat. " inima mi s-a oprit și nu știam cum să reacționez. Și mie îmi era frică, niciodată nu am fost mai speriată ca acum. "În dragoste nu îndraznești să riști deoarece ți-e teamă să nu pierzi totul. Si totuși trebuie să înaintezi, dar cine poate spune pană unde?" șoptesc, citându-l pe Blaise Pascal. Un rânjet micuț s-a format pe chipul lui Harry, dând din cap aprobator. " vom înaintea până unde Dumnezeu va spune să ne oprim, și totuși, dacă ești de acor să încalci câteva reguli alături de mine, vom înainte și mai departe. Nu-mi pasă ce spun ceilalți. Nu-mi pasă ce a scris destinul, ce a prezis soarta. M-a adus în ipostaza în care să te iubesc și am de gând să încalc fiecare regulă pentru a merge mai departe. Asta voi face, Miranda. Și nici nu am nevoie de permisiunea ta. Eu o voi face. Voi înainta. " ochii mei formează lacrimi ce se rostogolesc ușor pe obrajii mei roșii. Zâmbesc și îi înconjor gâtul cu mâinile mele mici.Voi face asta. Eu voi lupta pentru el, vom lupta contra destinului. Și nici nu-mi pasă cine va câștiga, atâta timp cât sfârșesc lângă el.. "