NEBUNIE

Protagonista e ciudată rău, nimeni nu o poate nega. Bea puțin prea mult, petrece puțin prea tare, fumează cu prea mult patos și își eliberează nebunia prea mult ca ceilalți să poată țină pasul. Cu toate astea, deși nimeni nu știe cum, are o gașcă în spate care o suportă, agreează chiar și disparițiile ei cu lunile, întorcându-se mereu aceeași fată ciudată pe care întreaga pistă abandonată de avioane Libra o cunoaște și, să fim sinceri, o adoră.

Cel ce urmează să fie protagonist urăște că prietenii lui au vrut să vină în Londra, dar n-a vrut să rămână în spate, așa că i-a urmat. Și ce a găsit acolo l-a plictisit enorm, făcându-l să-și pilească unghiile din lipsă de ocupație.

La prima vedere, amândoi au în comun pista pe care frecventează și... titlul. Cam atât ar fi de enumerat.

El a venit și vrea să plece. Ea s-a reîntors și vrea să stea.

Ea are toată pista de partea ei. El are doar patru persoane în jurul lui.

El fumează ca să se liniștească. Ea fumează ca să se tulbure.

Ea nu gândește atunci când vorbește. El tace și privește.

Și totuși, nimic nu se rezumă doar la ea și el, dar vor să se descopere reciproc din lipsă de ocupație și puțină chimie. Dar când găsesc ceva în comun, oh, zeii să se țină bine, căci nimeni n-a mai văzut oameni a căror monștrii din cap se înțeleg atât de bine!