Jurnalul unui popă

Sunt un liber cugetător, aşa cum am spus în nenumărate rânduri. Respect oamenii, indiferent de profesia pe care o au, le respect credinţa şi ideile. Poate părea greu de crezut, însă respect şi preoţii, chiar dacă în ,,Jurnalul unui popă", îi ironizez şi îi pun într-o lumină slabă. Nu sunt toţi la fel, deoarece mai sunt şi preoţi de treabă, dar din păcate, aceştia sunt tot mai puţini, iar restul dintre ei, merită din plin ironiile aduse în ,,Jurnalul unui popă". Este inadmisibl ca tu, reprezentant al forţelor divine, al binelui, al iubirii, sau orice o mai însemna ,,Dumnezeu" pentru unii, să cobori dintr-o maşină de lux, vorbind la un telefon pentru care eu trebuie să muncesc o lună ca să mi-l pot permite, iar atunci când un om nevoiaş îţi cere un leu pentru o pâine, tu să îi întorci spatele. Este inadmisibil ca tu, să ceri detalii despre viaţa sexuală la spovedanie, tinerelor adolescente.
Aşadar, înainte să-mi condamnaţi necredinţa, prin pamfletele pe care am să le scriu aici, încercaţi vă rog să înţelegeţi de ce am ales să scriu acest ,,jurnal".