Smell of loneliness

E una din zilele alea, zile de care toti avem parte.Sunt acele zile cand te simti a nimanui, abandonata, secata de puteri, singura, zile in care nu iti dai seama.de rostul tau in lume, zile in care nu stii de ce si pentru ce traiesti, cand te gadesti la cat de neinsemnata si invizibila esti ,.cand.nici cele mai frumoase vorbe nu te readuc in picioare.Sunt zilele alea cand vrei sa zaci in camera ta, captivata de peisajele de afara , prinsa in lumea ta ,dorind doar linste.Si cand te gandesti ca iar e toamna.Peisajul posomarat iti accentueaza starea, fiind una cu starea de spirit a acesteia.Un mic gand de a inspira aerul rece si ploios ma indemnat sa ies la o plimbare.Cu mersul meu plictisit pasesc usor pe asfaltul ud ispirand aer proaspat , cu gandul la starea mea, exprimata de fata mea palida, mai scapand cate o privire la copacii uscati , la covorul de frunze, la aceste peisaje posomarate.Mintea iti fugi la nenumaratele tipuri de caractere, la.diferitele tipuri de persoane , de la cele rele, perverse, mincinoase pana la cei mai buni , cumsecade.Mai intreb va fi vreodata pace .De ce trebuie sa te schimbi pentru a fi acceptata cand poti fi tu insuti.De ce tre sa le faci pe plac lor, cand te poti simbti bine in pielea ta: Do what you want , I want what I like.Ma intreb de ce oare majoritatea te au pe langa tine doar pentru ca vor sa obtina ceva de la tine.Ma intreb oare unde o sa se ajunga? Ce va fi iin viitor?Ce imi va rezerva viitorul?