„alene, degetele lui lungi se împletesc perfect printre șuviţe roșcate, dezordonate, care până de curând au valsat nestingherite cu cele mai rebele picături de ploaie. ochii de un negru abisal, întâlnit adesea în cele mai urâte coșmaruri, mă fixează plictisiți dar curioși așteptând un răspuns pe care buzele mele refuză vehement să-l împărtășească urechilor sale. plictisit de lipsa mea de reacție pufnește ironic, își îndeasă mâinile în buzunare și se pierde printre siluetele gri ce împânzesc bulevardul, cu obișnuitul lui miros de ploaie târzie."