Lumea mea si a ta.

Iubirea oamenilor este nemaipomenita , nu-i asa? uneori oameni pot fii insusi demoni lor ..distrusi de ratiunea si independenta de alti oameni.
Distrugand ganduri, omorandu-i pe cei din jur mintal ...
Eu , am zis STOP si m-am gandit... sa fiu diferita si sa pot schimba ceva.
Dar imposibil pentru ca tot ce vruiam sa fac eu era doar in mintea mea , si doar eu vedeam aceea lume , avand o imaginatie onorabila, uni oameni nu ma intelegeau
Nu-mi intelegeau stilul de a gandi si de a face lucrurile, eram rupta din lumea lor robotica.. si lipita in lumea creata de mine , vazand lucrurile astfel m-am gandit sa-mi schimb si stilul de imbracaminte dupa imaginea mea, si lumea mea.
Presupunand ca nu pot fii inteleasa , am decis sa nu-i mai inteleg nici eu pe ei.
Iar incetul cu incetul m-am indepartat de tot ce-i omenesc si la fel in ziua de azi, fiind fata cea buna si ajuntand oameni, iar din pacate viata mea s-a dezechilibrat, visele mi s-au spurberat la fel si sperantele , aflandu-ma intr-un loc singura in fata a mii de oameni distrugandu-ma singura si cazand jos in fata lor, fiind slaba.
Mintea mea a incercat sa se inpuna sufletului , dar sufletul urla de durere.
Pana la urma lumea mea nu poate fii distrusa de nimeni, si nimic... Dar poate de aceleasi sentimentele identice pot zice...