PREZENTARE *** Se pare ca nimeni nu mai voia sa plece cu trenul de la ora 23.00. Si spun asta, pentru ca, prin linistea totala din statie, puteai auzi orice. Cum ar fi ceva tarandu-se. Ce naiba? Ma trezesc imediat si deschid ochii. Uitandu-ma in jur si vad un om, care tragea, dupa el, o pancarta. Tresar un pic de frica si apoi ma linistesc imediat. Arata ca un simplu boschetar, si nu ca un traficant sau vreun hot. De altfel, nu aveam pistolul dupa mine pentru a-l putea opri. Il uitasem acasa in toata graba si nebunia cu ORLANDO. Daca ar fi aflat colegii de la sectie ar fi ras de mine. Un ofiter de politie, fara pistol, la ora asta tarzie, intr-o statie de tren pustie. Scenariul perfect pentru a face glume pe seama mea in urmatoarele doua saptamani. Noroc ca stiam ceva miscari de auto-aparare. Boschetarul parea foarte batran asa ca nu exista nici o sansa sa faca ceva aiurea. Era inofensiv. Asta pana cand am citit mesajul de pe pancarta. "Demonii sunt printre noi!" Am incercat cu greu sa ignor mesajul acela, insa in zadar. Omul asta era nebun... Betivanul se aseaza pe o banca alaturata si inspira adanc, de parca ar inhala aerul din statia de tren. Imi ridic bluza si o miros. Oare m-am dat eu cu prea mult parfum? Sau ii place mirosul de peste stricat din statie? Apoi, isi strange pancarta la piept si incepe sa rada intr-un fel inspaimantator. - Stii,... - incepe el sa vorbeasca, oprindu-ma din holbatul la pancarta la mesajul ala care imi facea pielea de gaina - ... demonii chiar sunt printre noi. Doar ca nimeni nu vrea sa realizeze asta! continua, uitandu-se in ochii mei. *** Pentru continuare, cititi pe riscul vostru! Va urez lectura placuta! Autoarea: AnaMaria034