Mrs.Die

"Cerul e așa senin.Milioane de stele strălucesc,iar luna e stăpâna lor.E stăpâna tuturor.Nu poți să te uiți la ea fără să devii visător.Eu de exemplu,tocmai am uitat să sunt într-o pișcină toamna în mijlocul nopții cu cea mai nebună persoană pe care am cunoscut-o și am realizat asta doar în câteva ore.

-Îmi pare rău,dar voiam să vezi asta.E lună plină și totodată ziua în care e cel mai aproape de Pământ.

-E minunat Diema,mulțumesc.Chiar aveam nevoie de asta.

-Mă bucur că-ți place.

-Știi,chiar cred că vom reuși să fim prieteni până la urma urmei.

-Dravon,noi nu vom fi niciodată prieteni.

Ce ar trebui să însemne asta?Iese rapid din pișcină,rezemă o scară de perete și urcă în dormitor.Mă îndeamnă să fac la fel,și când ajung văd o lacrimă scurgându-se pe fața ei.O înlătur ușor,iar ea se așază în pat cu hainele ude.

-Diema,haide,o să răcești.

Nu zice nimic.Doar stă acolo tristă.Mă doare să știu că nu pot face nimic,așa că cel mai bine e să plec.Sting lumina și o las acolo singură,zăcând în agonie.Și din nou,Diema m-a lăsat cu alte semne de întrebare."